Ma cunosc cel mai bine

Eu ma cunosc cel mai bine . Eu stiu cel mai bine cine sunt. Eu stiu cel mai bine ce pot.
 Eu, am momente cand nu sunt atat de sigura de tot ce am spus mai devreme.
Si totusi ma adun .
Vreau sa cred despre mine ca m.am schimbat , ca nu mai sunt un copil si ca pot sa privesc lucrurile cu alti ochi.
Vreau sa cred ca am invatat sa accept unele lucruri asa cum sunt fara a mai incerca sa le schimb, asa cum visam toti sa facem la 15 ani.
Pe langa toate astea nu pot sa neg ca uneori imi e dor de perioada aia cand nu aveam griji majore , cand indiferent ce se intampla ajungeam acasa , in patul meu , in asternuturile mele , acolo unde tot ce ma inconjura imi apartinea.
Imi e dor de spatiul  meu , de calculatorul meu vechi care nu se oprea cate o luna , de floricelele calde de la 3 dimineata , de muzica ascultata in surdina toata noaptea , de geamul care nu se inchidea toata vara decat pe timp de furtuna si de omul care eram atunci ...
Sunt convinsa ca nu am fost pentru toti acea persoana pe care o cunosc doar cativa dar ma bucur ca pentru cativa am fost mereu cea care le-a adus un zambet pe buze .
Pacat ca nu e valabil schimbul in cazul asta .
Daca as  primi in fiecare zi cate un zambet din toate cele pe care le.am daruit , nu as mai fii trista niciodata , as putea sa raspund cu un zambet fiecarul lucru care ma inspaimanta , fiecarul gest nefirest sau  fiecarei persoane care ar vrea sa ma vada doar trista.

Dupa rau vine...mai rau

Cam asa sta treaba , am avut o noapte fara somn , cu dureri de cap si cu tot felul de chestii ciudate si partea proasta nu e asta, ci fapul ca asta m.a ajutat sa observ niste lucruri, iar cel mai important e acela ca :oamenii nu sunt nici pe departe cum crezi tu ca sunt.
Da , asta mi se confirmase cu mult timp in urma insa se accentueaza din ce in ce mai tare incat imi genereaza o dorinta profunda de izolare.
Am ajuns la concluzia ca singurii carora o sa le pese vreodata de tine sunt cei de acasa. Aia care iti fac cei mai multi nervi , care ai mereu senzatia ca nu te inteleg , care te suna cand nu ai nevoie si tot asa. Sangele o sa ramana mereu cel care face diferenta intre sentimente si indiferent peste cati oameni dai in viata asta toti vin si pleca doar "acasa" o sa ramana mereu locul unde te intorci cand simti ca esti pierdut.
In concluzie , multumesc sorme pentru ca ai mereu timp sa iti faci griji pentru mine chiar si cand grijile tale le depasesc cu mult pe ala mele , multumesc pentru ca esti mereu dispusa sa imi dai din ce e al tau chiar daca atunci cand eram copii ne bateam si pentru ce era al meu , multumesc pentru cand ma suni sa ma intrebi cum sunt si pentru multe alte lucruri care nu imi vin acum in minte dar totusi stiu ca le faci.