Ma cunosc cel mai bine

Eu ma cunosc cel mai bine . Eu stiu cel mai bine cine sunt. Eu stiu cel mai bine ce pot.
 Eu, am momente cand nu sunt atat de sigura de tot ce am spus mai devreme.
Si totusi ma adun .
Vreau sa cred despre mine ca m.am schimbat , ca nu mai sunt un copil si ca pot sa privesc lucrurile cu alti ochi.
Vreau sa cred ca am invatat sa accept unele lucruri asa cum sunt fara a mai incerca sa le schimb, asa cum visam toti sa facem la 15 ani.
Pe langa toate astea nu pot sa neg ca uneori imi e dor de perioada aia cand nu aveam griji majore , cand indiferent ce se intampla ajungeam acasa , in patul meu , in asternuturile mele , acolo unde tot ce ma inconjura imi apartinea.
Imi e dor de spatiul  meu , de calculatorul meu vechi care nu se oprea cate o luna , de floricelele calde de la 3 dimineata , de muzica ascultata in surdina toata noaptea , de geamul care nu se inchidea toata vara decat pe timp de furtuna si de omul care eram atunci ...
Sunt convinsa ca nu am fost pentru toti acea persoana pe care o cunosc doar cativa dar ma bucur ca pentru cativa am fost mereu cea care le-a adus un zambet pe buze .
Pacat ca nu e valabil schimbul in cazul asta .
Daca as  primi in fiecare zi cate un zambet din toate cele pe care le.am daruit , nu as mai fii trista niciodata , as putea sa raspund cu un zambet fiecarul lucru care ma inspaimanta , fiecarul gest nefirest sau  fiecarei persoane care ar vrea sa ma vada doar trista.

Dupa rau vine...mai rau

Cam asa sta treaba , am avut o noapte fara somn , cu dureri de cap si cu tot felul de chestii ciudate si partea proasta nu e asta, ci fapul ca asta m.a ajutat sa observ niste lucruri, iar cel mai important e acela ca :oamenii nu sunt nici pe departe cum crezi tu ca sunt.
Da , asta mi se confirmase cu mult timp in urma insa se accentueaza din ce in ce mai tare incat imi genereaza o dorinta profunda de izolare.
Am ajuns la concluzia ca singurii carora o sa le pese vreodata de tine sunt cei de acasa. Aia care iti fac cei mai multi nervi , care ai mereu senzatia ca nu te inteleg , care te suna cand nu ai nevoie si tot asa. Sangele o sa ramana mereu cel care face diferenta intre sentimente si indiferent peste cati oameni dai in viata asta toti vin si pleca doar "acasa" o sa ramana mereu locul unde te intorci cand simti ca esti pierdut.
In concluzie , multumesc sorme pentru ca ai mereu timp sa iti faci griji pentru mine chiar si cand grijile tale le depasesc cu mult pe ala mele , multumesc pentru ca esti mereu dispusa sa imi dai din ce e al tau chiar daca atunci cand eram copii ne bateam si pentru ce era al meu , multumesc pentru cand ma suni sa ma intrebi cum sunt si pentru multe alte lucruri care nu imi vin acum in minte dar totusi stiu ca le faci.

Enjoy the Silence

Astazi am nevoie de liniste . Am dormit cateva ore iar acum vreau sa dorm din nou pentru ca doar asa e liniste .
Singurul zgomot nederanjant este muzica.
De fapt e putin ciudat cum ceva care genereaza zgomot iti poate aduce atata liniste . Nu stiu daca toti simtim asta dar pe mine cel putin muzica ma face sa simt mult mai pronuntat tot ceea ce traiesc .
As vrea sa pot stinge lumea asta de cate ori dorm doar  apasand un buton de telecomanda , sa ramana fiecare in locul in care era pana ce eu pornesc din nou miscarea .
Chiar ma gandesc cum ar arata ca toti oamenii pe langa care trec sa fie precum soldatii englezi.
Daca privesc pe geam pare totul atat de calm incat ma las pacalita si il deschid pentru a intra racoarea si acum ceva m.a trezit , prea multe voci , prea multe masini , prea multa agitatie pentru o seara in care nici macar frunzele copacilor nu se misca .
Acum se aude doar orasul asta care nu mai dorme si totusi nu este niciodata obosit desi e zilnic calcat de milioane de roti si pasi , udat de atatea ploi si uscat de atatea vanturi ... da , cu toate astea el nu doarme... niciodata .
 Daca as avea atata energie ca si el , as fii nemuritoare .
http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=4814478815005186204#editor/target=post;postID=4209517365480796589

Stari

Se intampla aproape in fiecare zi sa ma intreb cum pot sa trec atat de repede de la o stare la alta.
Nu inteleg cum poti sa simti atatea lucruri diferite aproape in acelasi timp . Pana la urma aveam un singur suflet sau detin o informatie gresita? Practic , in ceva ce e inexistent in corpul nostru, graviteaza o mie de sentimente diferite , mai mult sau mai putin ortodoxe .
Cred ca de fapt sufletul e locul ala unde se intalnesc doua lucruri :ce e mai rau in tine cu ce  e mai bun , si dupa ce se bat mult cap in cap trupele fiecarei parti unde cei din prima lunie sunt orgoliul si iertarea , ajungi ori sa ierti  chiar daca poate orgoliul striga din toti plamanii ca e dreptul lui sa aiba ceva de spus , ori sa te ghidezi dupa orgoliu si sa ramaneti doar voi doi... tu si orgoliul tau .
Dar atunci cand esti manat de manie?
Oare sentimentul asta are adversar atunci cand sangele iti fierbe in vene si cand sudoarea rece iti strabate spatele?
Nu sunt cel mai pacifist om asa ca prefer sa nu raspund , stiu doar ca aerul mult tras in piept te ajuta.

In fine , ce voiam de fapt era sa spun ca am avut o zi proasta si ca astept sa ajunga ceasul la 00:00 sa vad daca se schimba ceva intr-o zi inceputa prost si incheiata si mai prost .
Care e de fapt sentimentul care m.a facut sa ma gandesc la toate celelalte care mi-au trecut prin suflet astazi?
Cred ca este o combinatie greu digerabila intre furie , neputinta si mai ales teama de oamenii prosti.

pe net

Am deschis in seara asta , dupa multa zapaceala provocata de temele de la facultate , cateva pagini de net, pe unde lumea nu facea decat sa isi dea sfaturi cum sa treaca peste suferintele provocate de niste relatii esuate .

Acum sincer, nu stiu cum sa reactionez sau mai bine spus nu stiu cine e mai idiot?

Pe de o parte balanta trage tare pentru cei ce vin cu intrebarea: "si acum ce fac?" iar pe de alta parte atarna pentru ceilalti care vin si spus: "si eu am trecut prin asta!" 

E fantastic cum , de fiecare data cand treci peste un hop vine cineva si spune cum si el a patit acelasi lucru iar tu ca un bou , asculti cum a trecut el peste si ai impresia ca asa se va intampla si la tine.

Pai in cazul asta , eu zic sa se umple internetul de diaia gen "dr love" si asa ne vom rezolva toti problemele .

O sa avem ghid , cum sa faci o relatie sa merga , apoi stiind ca nu o sa mearga , apare si cum sa faci sa reinvie flacara , apoi cum sa treci peste  si intr-un final cum sa te combini cu altul sau alta.

Si atunci de ce nu se sare peste pasii intermediari daca asta e scopul?

Ideea e alta , tot ce ti se intampla in viata asta ramane undeva exact ca o fotografie.

De ce ma axez pe treaba asta  cu memoria organizata in fotografii?

Pentru ca imi place ideea de viata stransa in album , de lacrimi prinse in rama si de tot ce poate fi tinut intact in memoria unui om pentru care viata lui inseamna ceva pentru care fiecare zi trebuie sa aduca o realizare sau macar o informatie noua.

In fine , erau mai multe de spus dar ma asteapta o zi tare urata si am nevoie de somn.

noapte buna

Diferente

Cand m.am trezit de dimineata , aveam o mie de ganduri de scris aici acum insa stau ascunsa sub un cearsaf cu sunet de cauciucuri in urechi si cu muzica lui doc dincolo de timpane.
Si totusi nu imi vine in cap nimic altceva decat ca trebuie sa ma ridic din pat , sa umplu un pahar cu gheata si lamaie , sa ma asez frumos pe pervaz si sa nu mai spun nimic.
Vreau la mare , asta celalalt singur gand mai presus decat toate . Da , vreau sa vad multa apa si vreau un nisip cald si pe langa astea vreau sa vad cum soarele incepe sa strige dupa vara iar ea , cand raspunde sa nu se auda de departe.
In peisajul asta te vreau si pe tine , da , pe tine care o sa citesti asta si o sa sti ca e vorba despre tine pentru ca deja ti-am spus asta. Si cu toate asta in jurul meu totul o sa arate ca intr-o fotografie.
Hmm da , o sa arate ca o fotografie demna de 1 mai .
Si totusi acum ma gandesc ca vreau mai mult , vreau ca paharul ala de cola sa stea in nisip langa piciorul meu stang gol , si udat de apa sarata si inca rece.
Deja am prea multe imagini si nu mai stiu sa le fac tot , dar stiu ca o sa se transforme intr-o singura zi , o mie de imagini alcatuiesc o zi , iar pentru ca o zi sa fie buna trebuie ca macar 800 dintre ele sa fie imagini cu zambete de soare , zambete ale mele , zambete ale celorlalti si zambete ale tale. Cand exista minim 800 de zambete adunate din jur , au o sansa in fata a 200 de incruntari ale sprancenelor.
In fine.
Deci care e poza de astazi??
Pai care alta putea sa fie:

piata unirii

Nu stiu de ce, stand intinsa in pat , dominata de o durere teribila de spate datorata neglijentei , mi-am amintit de "Piata Unirii". Da , e locul ala unde rasuna muzica de la bsk pe tot trotuarul , unde in fiecare magazin toate stralucesc si sclipesc , unde vezi tot felul de oameni care privesc decat spre ce inseamna "colectie noua" si lista poate continua . Dar ce se intampla cand iesi din magazine ?? Cand iesi din magazine te lovesti de ceea ce inseamna adevar : vanzatori de sosete , aurolaci mancand din gunoiul de la mcdonald's , copii cersind , femei insarcinate stand in picioarele goale si florarese scuipand seminte. De multe ori ma intreb cum au ajuns oamenii asa , cum poti sa te abandonezi in felul asta , cum poti sa-ti doresti sa ai un copil stiind ca il vei priva pana si de dragoste ? Oare poti sa iubesti cand iti e prea foame, sau prea frig? Sau mai bine zis , oare copilul tau va vrede ca il iubesti cand nu poti sa ii oferi decat cerul , o banca din parc si cateva cartoane? Eu nu cred intr-o astfel de dragoste , mai presus decat dragostea asta cred in egoism , in nepasare , in lipsa dorinte de a depasi o conditie in care te-ai pierdut cu sau fara voia ta . Imi e greu sa inteleg cum pot oameni de 80 de ani sa vanda flori la crangasi pentru a avea bani de paine si cum altii de 30 de ani stau cu o mana intinsa si cu cealalta in buzunarele altora.

sensation

Imbracati in alb dar mult prea impuri . O mare de alb care te face sa uiti de tot , te face sa simti ca muzica e in tine si ca vrei sa ramana acolo oricat de tare ti-ar amorti picioarele sau cat de obositi iti sunt ochii. Dupa seara asta am zis k am clar nevoie si de o seara de rock in care sa simt din nou ca pot sa fiu cine vreau . O seara in care corpul sa nu asculte de nimeni , sa explodeze pentru ca apoi fiecare particica sa formeze un tot dornic din nou de explozie. Multumesc "sensation white" pentru o seara de alb , pentru 15 000 de oameni adunati la un loc cu acelasi scop , evadarea.

Urme de dimineata

M-am trezit in dimineata asta total aiurea , suna alarma si in zece secunde suna si sormea . Ea isi alege mereu momente proaste sa ma sune , e ca si cum ar astepta momentul "potrivit" in fiecare zi , si cand e cel mai prost moment pentru ea atnci e cel potrivit. In fine , si cum orice apel primit intr-un moment nepotrivit aduce dupa el alte lucruri enervante precum ridicatul din pat cand in ai ochii inchisi , a urmat drumul pe jos pana la metrou sub soarele care imi arunca raze de lumina in somn. Si totusi nu a fost atat de idioata toata dimineata pentru ca mi-am dat seama inca o data ca imi plac urmele de tenesi din asfalt. Da exact alea pe care le lasa dobitocii in asfaltul cald . Aici nu ma refer la sutele de nume scrise cu "y" in beton sau la inimioarele alea zgariate cu batul de la inghetata... nu , ma refer la cele lasate de cei mai grabiti dintre noi , care , fara sa isi dea seama , in goana lor lasa niste urme care vor arata si peste cativa ani ca au fost acolo.

Da , nu e o urma lasate de tenesi , e doar cea care imi place cel mai mult, cea care zace acolo de zeci de ani si care imi calca sufletul in picioare . (punct)

"Pustiu"

Mda , azi am avut o zi foarte agitata si am umblat prin aglomeratie si am obosit si ... nu asta e ideea. Ideea e ca am vazut atatea oameni , atatea fete si atatea povesti , de la cele ale unor oameni care au urmele primilor pasi inca proaspete pe asfaltul asta tabacit pana la cele ale unor oameni care , atat de obositi de lumea asta , uita statia la care trebuie sa coboare din metrou. Si da , sunt obosita , atat de obosita incat as putea sa dorm somnul tuturor oamenilor care pun acum capul pe perna . Nici astazi nu am poza "aia" mi-ar fi placut sa am o fotografie in care sa surprind tot ce au vazut ochii mei astazi si undeva in coltul ei din dreapta jos , sa fie o fetita cu parul cret si blond acoperit de sapca de camuflaj a bunicului ei. Nu sriu de ce dintre toti copii pe care i-am vazut astazi ea mi-a ramas in cap , poate pentru ca a spus ca ar vrea sa devina monstru cand o sa fie mare ... oare eu de ce nu m.am gandit la asta inainte sa cresc. Noapte buna ps :

Moforât

M+am tot uitat astazi pe fereastra incercand sa gasesc momentul potrivit pentru fotografia care sa arate exact ce simt si ghici ce , astazi a fost totul mult prea gri , sau mult prea verde sau mult prea ud... nici nu stiu , nimic din ce am vazut nu se potrivea . Se incadra perfect o pasare care se asezase pe varful unei crengi de copac , iar daca nu ar fi avut cele doua aripi salvatoare cu siguranta s-ar fi izbit de pamantul imbibat de saliva tuturor norilor.

Poate maine am mai mult noroc sau poate ma schimb ca vremea.

Viata in poze

Rasfoind albumul de fotografii in care nu am mai adaugat ceva nou de ani buni , incercam sa imi amintesc cate ceva in legatura cu fiecare poza, moment in care nu mi-a venit in cap decat "la dracu , nu imi amintesc". Ma gandesc totusi cum ar fii daca as putea surprinde fiecare zi intr-o fotografie ,cum ar fi ca cineva sa priveasca fotografia zilei mele de 17-04-2012 si sa spuna ca stie ce am simtit astazi ?

cam asa sta ziua de astazi...