Am vrut sa-mi demonstrez ca am crescut si ca incep sa imi fac o idee despre ceea ce vreau .
Imi tot repet ca nu sunt eu omul .
Vreau sa merg inainte si e clar ca nu vreau sa fac asta singura doar ca goana asta intr-un circuit inchis nu ma ajuta prea tare.
Stiu ca momentan nu fac nimic cum stiu si ca orice as face acum nu m.ar face sa fiu mai buna .
Am impresia ca astept in zadar ca cineva sa faca ceva pentru mine , sa vina , sa ma traga de tricou si sa.mi spuna ca are un plan cu final fericit.
Pana atunci , imi pastrez convingerea ca luminita de la capatul tunelului nu exista , oamenii nu se schimba , promisiunile se uita iar noi oricat ne-am dori ceva acel ceva nu doreste sa devina realitatea noastra .
M.am nascut pesimista iar asta nu o schimba nici gradele pe plus de afara , nici hainele colorate din vitrine si nici alte minuni din plastic.
Pentru mine lucrurile sunt cat se poate de clare , sunt mai fara gust decat apa plata , mai lipsita de culoare decat o pana de curent si mai plina de ganduri decat dexul de cuvinte.
