La dracu , am prioritati , nu am timp sa ma intreb ce mai fac sau cum ma simt in vreo dimineata.
Am senzatia ca merg pe un drum care nu stiu daca imi apartine ... sau poate e doar o etapa , poate inca sunt in crestere sau poate doar intr-o cadere libera.
In fine , inca sunt multumita ca am cantitatea de aer necesara fiecarei zile si ca atunci cand incep sa ma sufoc sunt in stare sa-mi dau seama ca e doar vis.
In rest toate bune sau mai bine spus mai nimic , ma macina un fel de oboseala care nu stiu unde ma duce
dar nici prea curioasa nu sunt. Un lucru e clar , luminita de la capatul tunelului nu apare atunci cand e intuneric si nici parasuta nu se deschide mereu cand esti in aer.
