Ne inchidem in propriile suflete condamnati de propria sentinta . Ne stingem lumina si stam acolo inchesuiti de fum si frica .
Cautam zilnic niste motive inexistente care sa ne faca scapati de propria minte bolnava si in cautarea astea nu facem decat sa ne inodam sireturile pentru a parea impiedicati si neajutorati .
Suntem atat de rai cu noi si cu singura noatra viata incat ne meritam soarta asta .
In fiecare zi ne trezim cu gandul la rascoala pentru ca apoi sa adormim ca niste lasi cu usa bine zavorata .
Cine mai intelege motivul atator nemultumiri cand folosim mana care ni se intinde doar pentru a ne sterge nasul , dupa multe ore de plans din te miri ce motiv necesar pentru o stare de depresie de toata frumusetea .
Sunt atatea  lucruri pe care nu le facem azi cu gandul ca poate le facem maine si maine spunem tot maine sperand poate ca o sa ne mai nastem inca o data si o sa avem ocazia sa le reparam desi noi stim ca am gresi din nou .
Unde e  curajul ?
Unde e dorinta ?
Unde sunt toate chestiile alea care ne fac sa fim atat de diferiti ?
Ne uitam in jur si vedem cum viata noastra e trasa la xerox cu alte 100 de vieti , inchidem ochii si spunem ca asa e normal , asa trebuie sa fie , asa fac toti oamenii .

Minciunile sunt la tot pasul.
Oricat am vrea sa le ocolim , calcam in ele iar apoi umblam murdari pe talpi precum preotii de pacatele tuturor .
Faptele si dorintele noastre nu se imbratiseaza iar lucrul asta e trist , al dracu de trist .
De cele mai  multe ori gandurile nu nimeresc calea potrivita si astfel nu ajung sa faca partea  din realitatea noastra .
Pana la urma ce este filtrul ratiunii?
Nu este oare chestia aia care te face sa iti reprimi orice traire care iti induce starea aia care iti pune un zambet pe fata ?
Cred ca multi dintre noi isi doresc sa fie lipsiti de aceasta parte componenta sau macar sa uite pentru cateva momente ca exista . . .
Am nevoie de o mana rece pe spate si de cateva cuvinte spuse cu voce tare .
Am nevoie de adevar .

Ma gandesc de multe ori de unde stim cand facem un lucru daca este corect sau gresit.
Dupa asta , ma gandesc ce inseamna de fapt corect si unde anume se trece de cealalta parte.
La dracu cu atatea reguli si atatea responsabilitati .
De multe ori sunt convinsa ca fac lucrurile "cum trebuie" dar apare cineva care imi critica detaliile .
Oare asa nu se modifica totul?
Vreau sa gresesc si sa zambesc , vreau sa cad si sa nu ma mai scutur si totusi sa nu ma simt murdar , vreau sa imi petrec restul vietii sub apa si sa uit ca nu stiu sa inot .
Nu pot oare sa fiu omul ala pe care sa-l ierti mereu chiar daca de multe ori  nu merita?
Oare nu pot sa fiu tot eu cel care sa nu fie nevoie sa spuna mereu "iarta.ma"?
Aiurea , ce tot spun , asta nu exista .
In noi exista doar neputinta de a ne intelege propriile trairi si doar senzatia ca le pricepem pe ale altora .
Imi doresc sa fiu suficient de matura sa.mi iau propriile decizii dar cred ca pana atunci mai am multe de gresit , multe de regretat si multe de adaugat in raftul cu povesti .