Chiar ne dorim perfectiunea ?
Tanjim oare dupa tot ceea ce nu putem avea sau nu putem sa devenim niciodata ?
Refuz sa ma gandesc ce s-ar intampla daca toate ar deveni ceea ce visam .
Cred ca mi-as da seama ca nu imi doream atat de mult anumite lucruri pentru care alta data strangeam din dinti la gandul ca nu imi sunt la indemana .
Imi scapa printre degete atatea certitudini si totusi tanjesc dupa la atatea maruntisuri .
Trebuie sa-mi conving eul sa ridice privirea spre ceea ce merita vazut . El se pierde printre indoieli , e rapus de neadevar dupa care , ramas fara puteri , ajunge sa fie devorat de singuratate . Refuzand sa accepte ca viata nu ii ofera doar trofee , ma tem pentru felul in care va ajunge sa-si gaseasca sfarsitul .
Am sa fiu nevoita sa stau si sa-l privesc cum se consuma si nu il voi putea ajuta , si cel mai rau este ca fara el, voi fi lafel de singura .
Eul se construieste din tot felul de trairi , se hraneste cu cele mai inaltatoare sentimente dar si cu cele mai amare lacrimi . El ia exact ceea ce primeste de la noi , iar noi suntem cei ce-l otravim .