Am un trecut din care uit in fiecare zi cate ceva , un prezent care in momentele de cumpana ma reneaga si un viitor caruia ii intind mana in fiecare zi pentru a.l cunoaste , doar ca el isi ascunde fata , strange pumnul si imi intoarce spatele.
Nu am avut niciodata planuri , nu am avut niciodata planul b iar planul meu a este prea putin consolidat .
Sunt in om din multimea asta care in goana ei ma umple de urme de tenesi pe spate . Nu le sterge nimeni , am urme peste urme de noroi si totusi nu am suficienta vointa sa ma ridic si sa tin pasul cu ei .
Sunt mult prea multi care merg cate doi , mult prea multi doi care se intalnesc cu alti doi si cu alti doi si tot asa.
Unul singur nu poate sa se intalneasca cu alti doi si sa mearga cu ei de mana .
Vreau doiul meu .
Il vreau fara pumni stransi , vreau sa-i vad fata , vreau sa-l cunosc si sa ma tina strans de mana . Doiul meu e prezentul meu , e buretele ala care ma lasa fara urme de tenesi si care ma face sa pot merge pe drumul ala care duce inainte .
Stiu ca nu ma intelegi , sau poate ma intelegi prea putin , sau poate ma intelegi doar azi .
E al dracu de complicat , sunt un om cu mintile rasucite , impletite , innodate .
Al dracu de complicat e ca nici eu nu le pot deslusi si nici macar azi.ul meu nu ma poate ajuta .
Nu am rezolvare .
