Doar atat

Sunt un pansament , pardon , sunt o umbrela ... sau poate sunt o pereche de pantofi.
Pe langa astea am multe alte forme in care pot fi utilizata .
Sau poate sunt doar una ca si tine care are nevoie de pansament sau de pantofi.
Un lucru imi e clar , nu vreau sa fiu pentru numeni planul B.
Nu vreau sa fiu al doilea fel de mancare.
Nu vreau sa fiu episodul al doilea al unui serial prost.
Nu vreau sa fiu mama ranitilor si nici macar prietena celor ce nu-mi sunt prieteni si cu atat mai putin iubita celor care nu ma iubesc.
Pur si simplu vreau sa fiu ceea ce sunt pentru cine ma poate lua asa cum sunt , fara explicatii , fara "dar" , fara scuze si fara sa imi schimb macar culoarea parului.
Al doilea cucru care devine tot mai pronuntat este ca oamenii nu se schimba , incearca , dar nu o pot face.
Sangele e tot sange , iar transfuzia nu e o solutie , mereu o sa ramanem ceea ce am fost de la inceputul zilelor noastre si chiar daca ajugem altcina pentru o perioada scurta , lucrurile pe care le-am dorit mereu or sa ramana tot printre preferintele noastre.
Daca citesti asta sa stii ca nu vreau sa ma schimb , sa stii ca nu regret ca sunt cum sunt pentru ca asta ar insemna sa dezamagesc multa lume.
Asa sunt , asa mi-am facut prieteni , asa ma stiu ai mei de acasa , asa o sa mai traiesc cate zile mai am , si tot asa am sa mor .
Nu stiu daca ceva s-a facut praf dar stiu ca e mult noroi acolo.

Acum abandonez totul aici , am de facut curatenie , am multe de aruncat , multe de pus in debara , multe de sters de praf si multe de pus in rama.

nimic interesant

Mi se imtampla tot mai des sa ma trezesc in locuri unde nu voiam de fapt sa ajung.
Da , am senzatia ca nu stiu de unde am aterizat acolo , care este motivul pentru care sunt acolo , ce trebuie sa fac si ce asteapta ceilalti sa se intample odata cu sosirea mea.
Tot gandindu-ma la asta , am ajuns sa ma intreb ce caut eu in p9 , ce caut eu in Regie , ce caut eu la Politehnica si in general ce caut eu in ultimii mei doi ani.
La toate astea nu gasesc un raspuns .
Nu am avut nici un motiv suficient de intemeiat la 18 ani care sa ma determine sa imi stric urmatorii 6 ani sau poate mai bine.
Singurele lucruri cu care m.am ales de aici sunt cativa oameni pe care imi doresc sa-i intalnesc si peste 10 ani sau mai bine... in rest mai nimic.
Aici nu e mai nimic , tot timpul e agitatie , misuna oameni 24 din 24 si cu toate astea nu e nimeni.
E plin de oameni cu cap de caramida , crescuti in grota care nu lasa in urma lor decat urme sa scuipat pe asfalt ... in rest doar un mare sat mutat la bloc.
Ma dezgusta tot mai tare "cartierul" asta , si asta doar din pricina celor care.l populeaza.
Cand eram mai mica , credeam ca toti cei care vin la facultate au trecut de scoala generala , de doi ani am aflat ca la facultate pot intra si cei care nu stiu sa pronunte vocale , si cei care nu stiu sa desparta in silabe , si cei care traiesc din dezacorduri si tot asa.
In fond , ei au dreptate iar eu , abia coborata din copac , sunt intr-o criza de adaptare cu o specie noua , abia descoperita de mine , cea a inginerilor .
In cazul asta , prefer sa ma plimb printre cei care stau cu rama in balta toata ziua decat printre mancatorii astia de sapun cu ifose de genii in devenire.
Concluzia?
Nu ma pot adapta aici , mai nou nici nu imi doresc iar cand voi pleca , am sa o fac cu ochii larg deschisi sa vad ce las in urma fara a spune "la revedere".

Pansat

A rasarit soarele si a apus de nenumarate ori , si de fiecare data a luat cu el gandurile mele pentru ca apoi sa i le dea lunii sa mi le aduca inapoi ca nu cumva sa raman cu gandul sau sufletul pustiu . 

Anul asta a fost diferit , anul asta te-am avut in suflet ca de fiecare data insa fara sa simt cum ma zgarii, fara sa simt cum ma strigi .

Doar ai fost acolo si m.am gandit la tine si tu stii asta .

Tu stii ca sufletul meu e compus din frimiturile lasate de tine si ca daca de maine te-as uita ,  mi-as umple existenta de ferestre.

Astazi simt ca te pierd pentru a13-a oara dar ceva imi spune ca de fapt nu te-am pierdut niciodata .

Stiu ca o sa te intalnesc intr-o zi si vreau sa stii ca nu am sa-ti pun intrebarea "de ce".

Te voi strange in brate si tu iti vei da seama ca mi-a fost dor .

Mi-a fost dor de tine , de copilaria mea si de tot de ar fi putut sa fie si nu a fost .

banal

Accepti totul , oricum ar fii , bun sau rau si mergi mai departe.
Poate las impresia ca sriu doar lucrurile rele din viata mea iar pe celelalte  doar le accept , le traiesc si trec mai departe.
Asta e oarecum adevarat , tot ceea ce este bun , vine si trece insa tot ce se intampla mai rau fiecaruia dintre noi , ramane acolo undeva iar in momentele cand iti doresti cel mai mult sa nu-ti amintesti iti intra in creier si iti sterge de acolo fiecare lucru bun in parte.
Sunt un om ciudat , al dracu de ciudat si de pesimist.
Si pe langa asta , am un dar aparte de a face lucrurile sa mearga prost. Mereu ajutata sa cladesc un zid , unde fiecare caramina e facuta din sentimentele mele facute praf iar apoi slefuite frumos .
Vreau sa fiu ajutata sa ma intalnesc cu acel viitor de care sa nu fug , vreau sa nu mai uit nimic din frumos-ul pe care il traiesc si vreau sa fac lucrurile astea alaturi de oameni care sa-mi arate ca ma vor si atunci cand sunt un om de nimic.
Am din ce in ce mai multe goluri care nu pot fi acoperite decat de mine , prin optimism .
Am nevoie sa nu mai judec oameni care actioneaza ca si mine si sa nu mai fiu judecata.
Asta am detestat mereu , sa fiu judecata pentru ca pur si simplu nu simt nevoia sa ma apar .
De ce m.as apara daca nu ma simt cuprinsa de vinovatie .
De ce trebuie sa fiu judecata pentru ca spun tot ceea ce vreau sa spun fara sa inghit in sec.
Toate astea suna a pagini rupte dintr-un jurnal prost , scris de cineva care nu stie ce sa mai faca cu viata lui , sau care nu a stiut niciodata.
Asta e printre cele mai apasatoare perioade din viata mea , e una dintre acele etape peste care pur si simplu nu stiu cum sa trec , pentru daca as trece in cea mai usoara maniera cu putinta ar inseamna ca la final sa fiu singura.
Eu nu vreau sa fiu singura , chiar daca de multe ori e cea mai la indemana cale .
Daca o sa citesti asta , o sa intelegi pe dos si cu toate ca e o miscare gresita , nu o sa dau explicatii suplimentare.
Pur si simplu astept sa treaca si lucrul asta "rau" sa isi puna caramida lui in zidul meu si sa sper ca dupa el nu mai urmeaza altul.

Unde te-am gasit?

Se plimba linistit prin realitate , si nu il tulbura nimic , si era linistit , si putea sa priveasca soarele fara ochelari si apusul fara sa fie cu gandul la ziua de maine , si cica ii mergeau mai toate bine ... in realitatea lui.
Dupa toate astea s-a trezit intr-o dimineata , si-a pus pentru prima oara ochelarii de soare , a iesit , nu a mai aruncat nici o privire catre cel care ii zambea in fiecare dimineata si mergand cu capul plecat , si-a vazut in fata tot viitorul .
S-a oprit, si-a dat seama ca merge direct spre el si nu voia sa il ajunga , nu voia sa mearga la pas cu cineva care nu ii era prieten , cu cineva care avea sa ii fure din ani , din prieteni , din zambete...
Stand pe loc si-a dat seama ca totul in jur se misca , nu mai avea rost sa piarda timpul asa ca a continuat .
Acum , el si viitorul lui , sunt un fel de prieteni , sunt mereu impreuna si asta pentru ca au realizat ca nu se vor putea separa niciodata .
Atata timp cat ceva asteapta sa-l ajungi inseamna doar ca nu poti sa pleci inca , insa atunci cand cineva inca te asteapta iar tu nu mai ajungi , inseamna ca te-ai pierdut , ai plecat , iar viitorul tau a ramas singur .Dar el nu poate sa ramana singur in urma ta pentru multa vreme  , nu poate sa devina prietenul cel mai bun al altcuiva si este nevoit , ca dupa plecarea ta , sa plece si el .

Cu toate astea , stand putin pe ganduri , daca cel mai apropiat prieten iti este trecutul , de ce nu poti merge cu el la pas , de ce poti doar sa vorbesti despre el dar nu poti sa -l mai intalnesti ?

nu imi mai vorbeste

Foaia asta alba nu imi mai vorbeste.
Inainte era mult mai usor, luam o foaie de hartie , o imbracam in creion iar cand era complet acoperita , eu eram complet dezbracata...exact ca atunci cand lasi apa sa curga asteptand sa te simti curat .
Un creion si o bucata de fartie pot curata ceea ce nici spumantul de baie nu poate .
Iti pot spala gandul .
Iar daca reusesti sa faci asta atunci chiar esti curat.
Nu am mai simtit de mult asta , am stat aproape o saptamana fara sa scriu nimic .
Imi aparea foaia in fata dar imi lipsea creionul , apoi  aveam creionul dar imi lipsea foaia , iar cand le aveam pe amandoua nu  mi le mai doream, nu mai voiam sa imi curatesc gandul , voiam sa-l las sa se umple de dispret pentru ca apoi sa scot tot afara .
Acum nu scriu , doar ma gandesc la ultimele zile iar cand vreau sa povestesc ceva parca nu vrea sa apara negru pe alb , parca isi doreste sa ramana doar acolo in gand si sa nu-l elibereze .
Din cauza asta am si spus ca nu scriu , scrisul te elibereaza iar atunci cand nu simti asta , inseamna ca pur si simplu nu ai scris.

Nimic de pierdut

Ce am eu de pierdut sau de castigat daca tu ma placi sau nu?
Vad in fiecare zi in jurul meu tot felul de oameni care ma privesc ciudat , dau impresia ca ceva din ce am eu de fapt le apartine si tot revendica ceva.ul ala din priviri , si sunt mai incruntati cu fiecare zi si mai doritori sa primeasca ceva inapoi , un fel de plata , adica sa nu ma mai urasca gratuit.
Sincer , daca aveam bani , le rasplateam munca de doritori de rau dar asa , nu pot decat sa ii observ si sa imi fie sila .
Inca nu ma decid daca se merita macar sa le spun ca urasc pe cineva pe care nu cunosc si ca de  mine , sentimentul asta, daca vine din partea unor astfel oameni este primit cu bratele deschise.
Nu stiu cum poti ajunge in stadiul in care sa te preocupe mai mult prostia uneia ca mine decat propria incompetenta . Probabil in incercarea rezolvarii propriilor probleme v.ati lovit de mine care, cu siguranta am parut tare dubioasa cum era si normal , avand 3 capete si scuipand flacari si ati ajuns la concluzia ca eu am fost cauzatoarea cracanarii retelei voastre neuronale .
In conditiile astea , nu pot decat sa imi asum vina si sa sper ca o forma de divinitate ma va iarta pentru tot raul pe care l-am adus in vietile voastre.
Si totusi sa lasam caterinca , nu e deloc amuzand .
Ba chiar e trist , si e trist tare , serios  , sa vezi cum niste oameni cred ca au trecut pragul de egalitate care ne leaga pe toti si isi permit sa faca ceea ce are voie Unul singur , sa judece .
In intampinarea voastra , a celor care va temeti sa nu cumva sa dispar si sa nu mai aveti cu numele cui va umple gura , sunt inca aici , si pentru orice nelamurire ma putenti contacta .
Va pot furniza in mod gratuit , noi si noi subiecte de discutii , care sa va faca timpul sa treaca mai usor .