Accepti totul , oricum ar fii , bun sau rau si mergi mai departe.
Poate las impresia ca sriu doar lucrurile rele din viata mea iar pe celelalte doar le accept , le traiesc si trec mai departe.
Asta e oarecum adevarat , tot ceea ce este bun , vine si trece insa tot ce se intampla mai rau fiecaruia dintre noi , ramane acolo undeva iar in momentele cand iti doresti cel mai mult sa nu-ti amintesti iti intra in creier si iti sterge de acolo fiecare lucru bun in parte.
Sunt un om ciudat , al dracu de ciudat si de pesimist.
Si pe langa asta , am un dar aparte de a face lucrurile sa mearga prost. Mereu ajutata sa cladesc un zid , unde fiecare caramina e facuta din sentimentele mele facute praf iar apoi slefuite frumos .
Vreau sa fiu ajutata sa ma intalnesc cu acel viitor de care sa nu fug , vreau sa nu mai uit nimic din frumos-ul pe care il traiesc si vreau sa fac lucrurile astea alaturi de oameni care sa-mi arate ca ma vor si atunci cand sunt un om de nimic.
Am din ce in ce mai multe goluri care nu pot fi acoperite decat de mine , prin optimism .
Am nevoie sa nu mai judec oameni care actioneaza ca si mine si sa nu mai fiu judecata.
Asta am detestat mereu , sa fiu judecata pentru ca pur si simplu nu simt nevoia sa ma apar .
De ce m.as apara daca nu ma simt cuprinsa de vinovatie .
De ce trebuie sa fiu judecata pentru ca spun tot ceea ce vreau sa spun fara sa inghit in sec.
Toate astea suna a pagini rupte dintr-un jurnal prost , scris de cineva care nu stie ce sa mai faca cu viata lui , sau care nu a stiut niciodata.
Asta e printre cele mai apasatoare perioade din viata mea , e una dintre acele etape peste care pur si simplu nu stiu cum sa trec , pentru daca as trece in cea mai usoara maniera cu putinta ar inseamna ca la final sa fiu singura.
Eu nu vreau sa fiu singura , chiar daca de multe ori e cea mai la indemana cale .
Daca o sa citesti asta , o sa intelegi pe dos si cu toate ca e o miscare gresita , nu o sa dau explicatii suplimentare.
Pur si simplu astept sa treaca si lucrul asta "rau" sa isi puna caramida lui in zidul meu si sa sper ca dupa el nu mai urmeaza altul.
