Despre oameni

Oamenii sunt foarte priceputi in a face rau altor oameni.
Este mult mai usor sa spui ca nu iti pasa decat sa incerci sa schimbi ceva .
Am sa incep sa promit in van , sunt sigura ca nu ranesc pe nimeni.
Am sa incep sa mint , ce rau pot face ...
Am sa incep sa insel . Sigur nu o sa fie nimeni deranjat de asta.
Pe langa astea imi voi perfectiona stilul de a face pe nevinovata , dupa care pe acela de a ma preface ca nu s-a intamplat nimic iar intr-un final o sa fiu atat de buna incat o sa cred si eu tot ce spun , si tot ce fac incat o sa ma indragostesc de ceea ce am creeat si o sa traiesc fericita pana la adanci batraneti cu mine .
Nu sunt genul de om care apreciaza prea multi semeni. Nu sunt prea buna in nici un domeniu . Nu ma pot lauda cu vreo performanta ... si totusi imi stiu lungul nasului .
Am invatat ca orice rau facut se intoarce la un moment dat si cu toate astea inca fac multe lucruri de care nu sunt mandra.
Nu sunt perfecta si nu spun asta ca o impatimita a telenovelelor ci ca un om destul de realist , destul de infipt in bocanci. Am trecut de etapa cand deschideam gura doar pentru a spune ceva amuzand , inca fac asta dar nu ma mai limitez la atat.
Regret insa ca nu pot face mai mult din mine , nu pot sa ajung nici matematician , nici medic , nici macar inginer .
Nu pot nici macar sa apreciez corect toate gesturile oamenilor .
Ceea ce imi este clar in schimb , este ca vreau sa am langa mine oameni care nu mint mult si care ma respecta stiind ca nu va exista niciodata o statuie inchinata mie .
Am visat mult ca din blogul asta o sa fac ceva insa nu pot intra zilnic sa spun minciuni sau sa povestesc vietile altora doar pentru a face ochii mari cand privesc statisticile.
Mi-am dat seama ca nu stiu sa scriu si totusi o fac , fara sa devin mai buna .
Astazi am inceput sa scriu cu o idee in cap care s-a pierdut dupa primele randuri .
M.am razgandit , nu mai am vrut sa dezbat masele , am vrut sa vorbesc eu cu mine , despre mine ... si cu toate astea tot nu am multe de spus.
Acum stau in fata unui monitr si ma simt ca la un interviu unde mi se spune "spune cateva cuvinte despre tine". Intre aceste ghilimele si titlul  de mai sus exista o mre lagatura totusi : "Ma numesc x-x bla bla + alte cateva chestii legate de niste studii din care nu am inteles nimic , incheiat apoi cu faptul ca nu imi place sa muncesc in echipa , nu imi place sa imi asum meritele altora si mai ales , nu imi place ca altii sa isi atribuie ceva.ul meu ca pe un bun propriu."

Nu mai exista gravitatie. Ma uit doar cum pica totul la pamant .
Imi este mila de tot ce altadata zbura , acum toate sunt nevoite sa strabata drumuri lungi la pas.
Aripile tuturor pasarilor se transforma in panze de paianjan iar vantul poate in sfarsit sa le patrunda.
Fluturii vazandu.se incoltiti se transforma in omizi si odata cu ei toate sentimentele se transforma din praf de stele in cenusa .
Acum cerul e liber , o sa-mi fie dor chiar si de furtuna , fara nori ea nu mai exista.
E totul atat de ciudat fara nori , fara frunzele purtate de vant , fara toate gandurile mele care zburau mereu in aceeasi directie. Acum toate se zdrobesc de pamantul neudat de ploi .

ceata

De cateva nopti am parte de acelasi peisaj de fiecare daca cand privesc pe fereastra .

Daca as fi acum afara m.as simti de parca am intrat in propriul suflet ... nu vad si nu inteleg nimic . 

In lumile astea doua este acelasi anotimp , sunt aceleasi frunze pe jos , aceeasi nopti reci ... aceeasi  ceata .

Totusi se deosebesc , dincolo de geam inca rasare soarele , inca se face zi dupa mult intuneric , inca se ridica ceata ... 

Au incetat sa mai existe anotimpuri , nu.mi doresc sa se mai schimbe nimic din peisajul meu , vreau sa raman in nunate de gri si aramiu , vreau sa imi ramana respiratia rece si vreau sa nu mai vad oameni pe langa mine ci doar niste fasuri aburinde. 

Ma simt cum nu m.am mai simtit , ma simt exact ca bonsaiul meu ofilit , inca in ghiveci , inca in acelasi loc , inca in aceeasi haina si totusi altcineva .

Vreau sa nu mai am simturi , sa nu mai aud , sa nu mai vad si mai ales sa nu mai simt nici un fel de atingere sau miros ... oricare din toate astea imi face rau .

As vrea daca se poate sa nu mai am nici memorie si asa sa ma despart incet , incet de tot ... sa fiu eu cu un oarecare mine pe care sa nu.l aud , vad sau simt in vreun fel si care sa nu imi aminteasca de nimic din trecutul meu , sa nu imi dea idei despre viitor si care sa nu ma faca nici sa ma gandesc la prezent .