Cand cuvintele nu mai pot fi auzite , nu mai au puterea sa treaca de nici o bariera .
Ne straduim sa dam ce e mai bun din noi pentru constructia unui zid , care mai tarziu ajunge doar sa ne separe si nu sa ne apere .
Tot ceea ce spunem se loveste de zidul asta si se intoarce la noi . Nu mai auzim decat propria voce cum insira niste idei in care nu mai credem de mult .
Cum as putea sa te fac pe tine sa auzi , cand nici macar eu nu reusesc sa ma mai ascult ?
Sau nu mai reusesc sa ma inteleg , sau sa ma conving ...
Vreau ca ceilalti sa ma cunoasca fara sa ma obosesc sa ma prezint iar daca ma vor in preajma lor sa ma pastreze , pur si simplu , fara cuvinte , fara decoruri , fara nimic , doar sa ma pastreze .
Vreau sa simt ca sunt cineva pentru cineva nu un oarecare pentru toti .
Si mai vreau sa ma auzi chiar si cand nu spun nimic , sa ma iubesti chiar si cand nu merit si sa ramai acolo chiar si atunci cand iti striga toata fiinta sa pleci .
In definitiv , despre ce vorbesc ?
Vorbesc despre interior , asta lipseste , carcasa avem toti  .
Carcasa asta ne face doar sa fim recunoscuti pe strada , interiorul ne face sa fim si salutati .

Chiar ne dorim perfectiunea ?
Tanjim oare dupa tot ceea ce nu putem avea sau nu putem sa devenim niciodata ?
Refuz sa ma gandesc ce s-ar intampla daca toate ar deveni ceea ce visam .
Cred ca mi-as da seama ca nu imi doream atat de mult anumite lucruri pentru care alta data strangeam din dinti la gandul ca nu imi sunt la indemana .
Imi scapa printre degete atatea certitudini si totusi tanjesc dupa la atatea maruntisuri .
Trebuie sa-mi conving eul sa ridice privirea spre ceea ce merita vazut . El se pierde printre indoieli , e rapus de neadevar dupa care , ramas fara puteri , ajunge sa fie devorat de singuratate . Refuzand sa accepte ca viata nu ii ofera doar trofee , ma tem pentru felul in care va ajunge sa-si gaseasca sfarsitul .
Am sa fiu nevoita sa stau si sa-l privesc cum se consuma si nu il voi putea ajuta , si cel mai rau este ca fara el, voi fi lafel de singura .
Eul se construieste din tot felul de trairi , se hraneste cu cele mai inaltatoare sentimente dar si cu cele mai amare lacrimi . El ia exact ceea ce primeste de la noi , iar noi suntem cei ce-l otravim .

Fiecare suflet e guvernat de ceva , cineva sau diverse chestii . Unii dintre noi au sufletele atat de pline de fum incat se zareste in ochii lor sclipirea cenusie .
Altii au senzatia ca gandirea pozitiva le rezolva pe toate , isi creaza un fel de divinitate din treaba asta si incep sa zambeasca tamp daca le pica o caramida in cap ... pana la urma totul e bine cand se termina cu bine .
Altii isi vand sufletul pe ideile celorlalti . Ajung treptat sa fie asa cum ii vor si cum ii vad cei din jur si sunt mai mult decat fericiti asa , pentru ca habar nu au oricum cine sunt , sau cine isi doreau candva sa fie .
Peste tot e plin de noi , de oameni .
E plin de amprentele lasate de noi si de umbrele noastre .
E plin de contururile sufletelor noastre care nu se regasesc in actiunile celor care le purtam .
E plin de oameni care nu sunt stapani pe sufletele lor si le lasa te miri cui in custodie .
Sufletul asta e singurul lucru care ne deosebeste .
Daca nu o sa fim propriul nostru suflet , o sa sfarsim prin a fi identici .

Cele mai frumoase momente din viata ta trec pe langa tine cand tu esti ocupat sa le plangi pe cele ce nu le traiesti .
Fericirea mea se numeste "ea" si vine uneori cu rasaritul , alteori adusa de vand sau pur si simplu imi apare in vis .
Eu nu stiu cum arata , ii cunosc doar privirea stralucitoare si rasul zgomotos .
Ea nu mi-a cerut niciodata lacrimi sa se arate , nu mi-a cerut nopti albe si nici milioane de plecaciuni .
A venit pur si simplu ... asa cum vin si zilele intunecate ... pur si simplu .
Ea uita uneori sa apara ...
Fericirea mea uita de mine . E ciudat cum fericirea unuia e si fericirea altora .
Vreau ca fiecare om sa aiba fericirea lui , pentru ca ea , a mea , sa nu ma mai lase singura pentru a vizita si sufletele altora .
Fericirea mea nu esti tu , fericirea mea au fost norii albi din ultima zi cu soare .
Ea apare din cele mai mici lucruri , atat de mici incat uneori nu le vad decat dupa ce genele imi sunt deja grele.

sunet

E ciudat cum muzica vindeca sentimente bolnave . E si mai ciudat cum , atunci cand schimbi ritmul iti dai seama ca nu te-ai vindecat . Sunetele astea au un stil barbar de a invada timpanul . Patrund prin timpan insa , intr-un fel pe care nu-l inteleg se instaleaza in tot corpul .
E prima oara dupa mult timp cand imi este cu adevarat frig iar ceea ce rasuna in jurul meu are un aer inghetat. Am o stare ... parca astept ceva . Parca astept ca ceva sa se intample si nu stiu ce . Stiu doar ca suna a panica , a harababura , a aglomeratie si a multe alte lucruri pe care nu le mai vad prin ceata .
Si acum se schimba ritmul si astept sa ma trezesc in alt decor . Ascultand dracia asta ma simt de parca as calatori intre anotimpuri iar la finalul calatoriei , se intampla ca in visele alea in care visezi si cazi intr-un fel de gaura neagra doar ca acum ceva nu te lasa nici sa te trezesti dar nici sa atingi fundul . Un ultim sunet te prinde de mana , te drage inapoi , te mentine in stare pentru ca apoi sa te faca sa dai replay intrebandu-te daca de data asta o sa-ti fie cald sau frig , o sa zbori sau o sa te scufunzi .
frumos joc .

e ciudat cand iti privesti fericirea peste umar si nu in ochi .
Fericirea asta te tot urmareste si totusi tu te ascunzi bine de ea de parca trebuie sa te lupti cu o boala incurabila .
Oamenii au darul de a se complica .
Atunci cand existenta lor se simplifica alearga in cautare de complicatii pentru ca nu pot trai bucurandu.se de lucruri marunte ci vor sa fie tristi pentru dezastre inchipuite .
La dracu , de ce sa ma bucur ca mai sunt cateva zile cu soare , de ce sa stau sa ma incalzeasca lumina asta calda , de ce sa stau la umbra frunzelor inca verzi ...
Putem gasi atatea motive sa fim fericiti si totusi ne impiedicam de cioturi de neincredere .
Poate suna putin prea siropos venind din partea unui om pesimist pana in maduva oaselor dar mereu am fost de parere ca este mult mai frumos cand ai asteptari mici si viata te surprinde intr-un mod placut .
Viata asta mi.a daruit multe zambere si mi-a culea multe lacrimi .
Inca nu stiu ce fel de esenta iese din cele doua dar cred ca daca sunt puse in cantitatile potrivite iese ceva cu aroma placuta care lasa multe amintiri senine .

cuvinte

O sa.mi scot din vocabular toate cuvintele care vin din suflet.
Locul ala devine tot mai gol cu fiecare cuvant spus .
Cu cine e mai bine sa fi sincer... cu tine sau cu restul ?
La dracu o sa va mint pe toti , sunt singurul om care ma crede  si singurul care are grija de mine.
De astazi ma pazesc de voi , ma pazesc de cuvintele voastre spuse din suflet .
O sa va rupeti cuvinte din suflet si o sa puteti sa mi le lipiti doar pe timpat.
Astazi " m.a prins viata de guler " si m.a facut sa ma vad prin ochii celorlalti .
M.am vazut zambind fals , m.am vazut slaba , m.am vazut cum nu am mai facut-o .
Cursa incepe cu adevarat la sfarsit si nu la start .
Cand se da startul ai o certitudine , trebuie sa parcurgi traseul insa cand se termina ce faci ?
Vreau sa imi desenez aripi si sa-mi iau zborul. O sa-ti zbor prin vene , o sa-ti trec prin inima si o sa ma opresc in ochii tai si o sa.ti arat ce trebuie sa vezi .