Unde te-am gasit?

Se plimba linistit prin realitate , si nu il tulbura nimic , si era linistit , si putea sa priveasca soarele fara ochelari si apusul fara sa fie cu gandul la ziua de maine , si cica ii mergeau mai toate bine ... in realitatea lui.
Dupa toate astea s-a trezit intr-o dimineata , si-a pus pentru prima oara ochelarii de soare , a iesit , nu a mai aruncat nici o privire catre cel care ii zambea in fiecare dimineata si mergand cu capul plecat , si-a vazut in fata tot viitorul .
S-a oprit, si-a dat seama ca merge direct spre el si nu voia sa il ajunga , nu voia sa mearga la pas cu cineva care nu ii era prieten , cu cineva care avea sa ii fure din ani , din prieteni , din zambete...
Stand pe loc si-a dat seama ca totul in jur se misca , nu mai avea rost sa piarda timpul asa ca a continuat .
Acum , el si viitorul lui , sunt un fel de prieteni , sunt mereu impreuna si asta pentru ca au realizat ca nu se vor putea separa niciodata .
Atata timp cat ceva asteapta sa-l ajungi inseamna doar ca nu poti sa pleci inca , insa atunci cand cineva inca te asteapta iar tu nu mai ajungi , inseamna ca te-ai pierdut , ai plecat , iar viitorul tau a ramas singur .Dar el nu poate sa ramana singur in urma ta pentru multa vreme  , nu poate sa devina prietenul cel mai bun al altcuiva si este nevoit , ca dupa plecarea ta , sa plece si el .

Cu toate astea , stand putin pe ganduri , daca cel mai apropiat prieten iti este trecutul , de ce nu poti merge cu el la pas , de ce poti doar sa vorbesti despre el dar nu poti sa -l mai intalnesti ?

nu imi mai vorbeste

Foaia asta alba nu imi mai vorbeste.
Inainte era mult mai usor, luam o foaie de hartie , o imbracam in creion iar cand era complet acoperita , eu eram complet dezbracata...exact ca atunci cand lasi apa sa curga asteptand sa te simti curat .
Un creion si o bucata de fartie pot curata ceea ce nici spumantul de baie nu poate .
Iti pot spala gandul .
Iar daca reusesti sa faci asta atunci chiar esti curat.
Nu am mai simtit de mult asta , am stat aproape o saptamana fara sa scriu nimic .
Imi aparea foaia in fata dar imi lipsea creionul , apoi  aveam creionul dar imi lipsea foaia , iar cand le aveam pe amandoua nu  mi le mai doream, nu mai voiam sa imi curatesc gandul , voiam sa-l las sa se umple de dispret pentru ca apoi sa scot tot afara .
Acum nu scriu , doar ma gandesc la ultimele zile iar cand vreau sa povestesc ceva parca nu vrea sa apara negru pe alb , parca isi doreste sa ramana doar acolo in gand si sa nu-l elibereze .
Din cauza asta am si spus ca nu scriu , scrisul te elibereaza iar atunci cand nu simti asta , inseamna ca pur si simplu nu ai scris.