Cele mai frumoase momente din viata ta trec pe langa tine cand tu esti ocupat sa le plangi pe cele ce nu le traiesti .
Fericirea mea se numeste "ea" si vine uneori cu rasaritul , alteori adusa de vand sau pur si simplu imi apare in vis .
Eu nu stiu cum arata , ii cunosc doar privirea stralucitoare si rasul zgomotos .
Ea nu mi-a cerut niciodata lacrimi sa se arate , nu mi-a cerut nopti albe si nici milioane de plecaciuni .
A venit pur si simplu ... asa cum vin si zilele intunecate ... pur si simplu .
Ea uita uneori sa apara ...
Fericirea mea uita de mine . E ciudat cum fericirea unuia e si fericirea altora .
Vreau ca fiecare om sa aiba fericirea lui , pentru ca ea , a mea , sa nu ma mai lase singura pentru a vizita si sufletele altora .
Fericirea mea nu esti tu , fericirea mea au fost norii albi din ultima zi cu soare .
Ea apare din cele mai mici lucruri , atat de mici incat uneori nu le vad decat dupa ce genele imi sunt deja grele.

sunet

E ciudat cum muzica vindeca sentimente bolnave . E si mai ciudat cum , atunci cand schimbi ritmul iti dai seama ca nu te-ai vindecat . Sunetele astea au un stil barbar de a invada timpanul . Patrund prin timpan insa , intr-un fel pe care nu-l inteleg se instaleaza in tot corpul .
E prima oara dupa mult timp cand imi este cu adevarat frig iar ceea ce rasuna in jurul meu are un aer inghetat. Am o stare ... parca astept ceva . Parca astept ca ceva sa se intample si nu stiu ce . Stiu doar ca suna a panica , a harababura , a aglomeratie si a multe alte lucruri pe care nu le mai vad prin ceata .
Si acum se schimba ritmul si astept sa ma trezesc in alt decor . Ascultand dracia asta ma simt de parca as calatori intre anotimpuri iar la finalul calatoriei , se intampla ca in visele alea in care visezi si cazi intr-un fel de gaura neagra doar ca acum ceva nu te lasa nici sa te trezesti dar nici sa atingi fundul . Un ultim sunet te prinde de mana , te drage inapoi , te mentine in stare pentru ca apoi sa te faca sa dai replay intrebandu-te daca de data asta o sa-ti fie cald sau frig , o sa zbori sau o sa te scufunzi .
frumos joc .

e ciudat cand iti privesti fericirea peste umar si nu in ochi .
Fericirea asta te tot urmareste si totusi tu te ascunzi bine de ea de parca trebuie sa te lupti cu o boala incurabila .
Oamenii au darul de a se complica .
Atunci cand existenta lor se simplifica alearga in cautare de complicatii pentru ca nu pot trai bucurandu.se de lucruri marunte ci vor sa fie tristi pentru dezastre inchipuite .
La dracu , de ce sa ma bucur ca mai sunt cateva zile cu soare , de ce sa stau sa ma incalzeasca lumina asta calda , de ce sa stau la umbra frunzelor inca verzi ...
Putem gasi atatea motive sa fim fericiti si totusi ne impiedicam de cioturi de neincredere .
Poate suna putin prea siropos venind din partea unui om pesimist pana in maduva oaselor dar mereu am fost de parere ca este mult mai frumos cand ai asteptari mici si viata te surprinde intr-un mod placut .
Viata asta mi.a daruit multe zambere si mi-a culea multe lacrimi .
Inca nu stiu ce fel de esenta iese din cele doua dar cred ca daca sunt puse in cantitatile potrivite iese ceva cu aroma placuta care lasa multe amintiri senine .

cuvinte

O sa.mi scot din vocabular toate cuvintele care vin din suflet.
Locul ala devine tot mai gol cu fiecare cuvant spus .
Cu cine e mai bine sa fi sincer... cu tine sau cu restul ?
La dracu o sa va mint pe toti , sunt singurul om care ma crede  si singurul care are grija de mine.
De astazi ma pazesc de voi , ma pazesc de cuvintele voastre spuse din suflet .
O sa va rupeti cuvinte din suflet si o sa puteti sa mi le lipiti doar pe timpat.
Astazi " m.a prins viata de guler " si m.a facut sa ma vad prin ochii celorlalti .
M.am vazut zambind fals , m.am vazut slaba , m.am vazut cum nu am mai facut-o .
Cursa incepe cu adevarat la sfarsit si nu la start .
Cand se da startul ai o certitudine , trebuie sa parcurgi traseul insa cand se termina ce faci ?
Vreau sa imi desenez aripi si sa-mi iau zborul. O sa-ti zbor prin vene , o sa-ti trec prin inima si o sa ma opresc in ochii tai si o sa.ti arat ce trebuie sa vezi .

ce se intampla oare cand "vechiul tu" si "noul tu "  se intalnesc ?
Oare vechiul tu o sa fie dezamagit cand o sa priveasca spre noul tu sau or sa-i straluceasca ochii vazand cat a crescut ?
intalnirile astea nu pot fi planificate si nici macar nu stiu daca exista si nici macar nu-mi pasa si daca ar exista nici macar nu vreau sa ma gandesc cine ar fi dezamagit . primul el , al doilea el sau poate chiar eu  ....
cand privesti in oglinda il vezi pe noul tu dar cand privesti in spatele ei oare cine este ?
sunt si astea un fel de chestii care ne macina pe noi , astia bolnavi .
suntem bolnavi noi , constiintele noatre , trecutul nostru si tot ceea ce ne inconjoara .
trecutul nostru a manjit multe minti cu amintiri care ne includ iar prezentul nostru se chinuie sa spele urmele .
urmele din propria minte oare ?
nu are importanta , de ce sa-l intrerupem ?
il putem lasa sa se chinuie in timp ce noi ne construim un nou trecut murdar ...
suna poate mai bine un viitor dar toti muncim pt a vorbi despre un trecut care nu cat e mai patat cu atat capteaza mai multa atentie . cine iti asculta o poveste plicisitoare ?
cel mult cineva care are de povestit una lafel ...
undeva in trecutul meu imi construisem o poveste in care eram inconjurata doar de oameni care ma voiau aproape , acum traiesc o poveste scrisa de altcineva unde eu sunt doar un actor care joaca prost rolul meu , spune replici deja gandite de altcineva si actioneaza conform asteptarilor publicului .

Ne inchidem in propriile suflete condamnati de propria sentinta . Ne stingem lumina si stam acolo inchesuiti de fum si frica .
Cautam zilnic niste motive inexistente care sa ne faca scapati de propria minte bolnava si in cautarea astea nu facem decat sa ne inodam sireturile pentru a parea impiedicati si neajutorati .
Suntem atat de rai cu noi si cu singura noatra viata incat ne meritam soarta asta .
In fiecare zi ne trezim cu gandul la rascoala pentru ca apoi sa adormim ca niste lasi cu usa bine zavorata .
Cine mai intelege motivul atator nemultumiri cand folosim mana care ni se intinde doar pentru a ne sterge nasul , dupa multe ore de plans din te miri ce motiv necesar pentru o stare de depresie de toata frumusetea .
Sunt atatea  lucruri pe care nu le facem azi cu gandul ca poate le facem maine si maine spunem tot maine sperand poate ca o sa ne mai nastem inca o data si o sa avem ocazia sa le reparam desi noi stim ca am gresi din nou .
Unde e  curajul ?
Unde e dorinta ?
Unde sunt toate chestiile alea care ne fac sa fim atat de diferiti ?
Ne uitam in jur si vedem cum viata noastra e trasa la xerox cu alte 100 de vieti , inchidem ochii si spunem ca asa e normal , asa trebuie sa fie , asa fac toti oamenii .

Minciunile sunt la tot pasul.
Oricat am vrea sa le ocolim , calcam in ele iar apoi umblam murdari pe talpi precum preotii de pacatele tuturor .
Faptele si dorintele noastre nu se imbratiseaza iar lucrul asta e trist , al dracu de trist .
De cele mai  multe ori gandurile nu nimeresc calea potrivita si astfel nu ajung sa faca partea  din realitatea noastra .
Pana la urma ce este filtrul ratiunii?
Nu este oare chestia aia care te face sa iti reprimi orice traire care iti induce starea aia care iti pune un zambet pe fata ?
Cred ca multi dintre noi isi doresc sa fie lipsiti de aceasta parte componenta sau macar sa uite pentru cateva momente ca exista . . .
Am nevoie de o mana rece pe spate si de cateva cuvinte spuse cu voce tare .
Am nevoie de adevar .

Ma gandesc de multe ori de unde stim cand facem un lucru daca este corect sau gresit.
Dupa asta , ma gandesc ce inseamna de fapt corect si unde anume se trece de cealalta parte.
La dracu cu atatea reguli si atatea responsabilitati .
De multe ori sunt convinsa ca fac lucrurile "cum trebuie" dar apare cineva care imi critica detaliile .
Oare asa nu se modifica totul?
Vreau sa gresesc si sa zambesc , vreau sa cad si sa nu ma mai scutur si totusi sa nu ma simt murdar , vreau sa imi petrec restul vietii sub apa si sa uit ca nu stiu sa inot .
Nu pot oare sa fiu omul ala pe care sa-l ierti mereu chiar daca de multe ori  nu merita?
Oare nu pot sa fiu tot eu cel care sa nu fie nevoie sa spuna mereu "iarta.ma"?
Aiurea , ce tot spun , asta nu exista .
In noi exista doar neputinta de a ne intelege propriile trairi si doar senzatia ca le pricepem pe ale altora .
Imi doresc sa fiu suficient de matura sa.mi iau propriile decizii dar cred ca pana atunci mai am multe de gresit , multe de regretat si multe de adaugat in raftul cu povesti .

30-03-2013

Oamenii nu sunt facuti sa ofere , sunt facuti sa ceara , sa ceara pana la epuizare. Cer zile cu soare , picioare pe nisip ,  fericire si toate de la cine ... de la alti oameni care la randul lor stiu tot sa ceara .
Cand se gaseste cate un naiv sa ofere , se gaseste rapid si cineva care sa.i ceara si ceea ce nu are .
Si naivul ajunge sa dea tot , isi piede lumina ochilor , apoi dulceata din glas ,  mersul apasat ba chiar si amprentele palmelor pana cand , in final da si ultimul lucru . Isi da nenorocitul de suflet .
Sufletul asta e singurul lucru de care trebuie sa tragem cu dintii sa ramana al nostru , in rest toate vin doar si trec si ne lasa niste semne de buna purtare.

http://www.youtube.com/watch?v=5pqiqrnZE44

I'm no good

De ce sa te chinui sa arati ca esti un bun prieten cand poti doar sa joci acest rol doar de paste si de craciun trimitand niste mesaje siropoase .
De asemea poti sa suni o data pe an cand planuiesti o betie crunta ... ce rost are sa.ti intrebi din cand in cand "prietenii" cum o mai duc sau  daca te poti face util in vreun fel .
E al dracu de greu sa fi om cu neoamenii , cu toti astia care de ziua ta iti lasa mesaj pe feisbuc si iti spun la multi ani ca mai au decat 10000000 de minute si trebuie sa le vorbeasca cu gagica .
Imi doresc ca incepand de acum sa nu ma mai caute nici un pseudo.prieten , sa raman cu ai mei pe care ii stiu de cand ma stiu pe mine , cu aia care sunt in stare sa scoata ceva inteligent pe gura atunci cand nu am nevoie de povesti , cu aia care stiu sa imi spuna "sper ca esti ok " fara sa ma fi vaitat de ceva inainte .
La dracu , nu mai pot .
Incerc prea mult sa fiu de folos prea multor oameni care nu au nevoie de ajutorul meu .Sunt exagerat de sincera cu cei care sunt dependenti de minciuni .
Imi pare rau ca dau sfaturi proaste cand oamenii nu au nevoie decat de incurajari sa se bage in mizerii .
Pe de alta parte ma bucura nespus faptul ca reusesc de fiecare data sa fiu un fel de capcaun in povestile voastre cu zane in care din pacate nu pot modifica si deznodamantul .

monotonie

Monotonia este un lucru al dracu de periculos .
Te obliga sa patrunzi intre cei 4 pereti ai constiintei , te aseaza pe scaunul fricii , iti leaga mainile cu neputinta si apoi iti pune sute de filme cu tine .
In filmele alea de cele mai multe ori te vezi nemultumit doar ca nu poti nici macar sa comentezi ceva deoarece  nu mai ai glas , doar stai si iti privesti greselile .
Monotonia nu e doar plictiseala pura , e o aglomerare de stari , un sac plin cu amintiri care iti cade fix in cap si ti se scurge pe umeri  . Coplesit de un sentiment pe care nu-l cunosti ajungi intr-un fel de transa si incepi sa retraiesti fiecare gunoi din sac .
Monotonia iti duce noptile departe dar nici nu iti aduce zilele mai aproape ... iti creaza un fel de spatiu intre zi si noapte in care tu iti petreci timpul tau neinsemnat .

one day i will fly

Momentele alea cand simti ca nu mai traiesti desi inca respiri exista . Lafel cum exista si alea cand iti doresti ca azi sa fie maine si sa-ti amani tristetea cu o zi .
Toate lucrurile se intampla cu un motiv ... fie ele bune sau rele toate au un trecut si un viitor ce se scrie in timp ce tu plangi .
Am anumite dubii in legatura cu ceea ce se intampla cu oamenii dupa ce isi pierd sperantele . Da , chestiile alea odioase care ne fac sa credeam ca exista si lucruri bune in viata asta masurata in ani . E ciudat cum viata se masoara in ani desi noi o traim in secunde .
Eu stau pe loc in timp ce imi trec zile si nopti prin fata ochilor .  In oricare din ele , daca as vrea sa intru m.as impiedica de pragul de la intrare . Sunt prea neindemanatica sa pot pasi in propia viata , asa ca stau si privesc doar cum trece.
M.am razgandit , vreau sa apuc sa fiu suficient de batrana incat sa.mi pot permite sa traiesc macar o zi .

Un oarecare nu are un trecut plin de amintiri si nici un viitor plin de sperante .
Are doar un prezent plin de munca si sudoare .
Are doar dimineti ce vin dupa doua ore de somn si nopti ce vin dupa 12 ore de munca .
Un oarecare nu are parte de promisiuni si nici macar dreptul la speranta .
Are doar ochii larg deschisi prin care vede avutia altora ca in vitrina unui magazin puternic luminat .
Un oarecare e bogat .
Are veri la mare la care se gandeste stand cu picioarele goale pe asfalt .
Nu are filme 3D dar are multe nopti petrecute la lumina lumanarii citind .
Un oarecare nu are colectie de stampile pe maini dar are cea mai buna muzica in casti .
Un oarecare nu are tovarasi , are doar cativa prieteni buni .
Tu si oarecare impartiti acelasi spatiu doar ca el iti trece prin fata ochilor in timp ce tu ii treci prin suflet .
El nu impune respect doar ca tu ii datorezi asta .

multumiri

Multumesc celor mai importante persoane din viata mea .
Pentru ce?
Pentru ca sunteti plini de asteptari , pentru ca iubiti sa imi cereti orice , pentru ca va umpleti gura cu cuvinte cand va dezamagesc cu ceva , pentru ca imi amintiti mereu cum v.ati rupt pantalonii in genunchi pentru binele meu si pentru ca din cele mai importante momente din viata mea reusiti sa fiti absenti .
Imi place sa vad cum incercati si mergeti cu un pas inainte pentru a.mi curata mie calea dar cand vedeti ca este prafuit va ghemuiti toti in urma pasilor meu mimand o falsa incredere in buna mea orientare .
O sa traiesc langa voi toti pentru ca nu cumva sa aveti nevoie de ceva iar eu sa nu ma pot face utila iar apoi am sa raman singura , asa cum am fost de fapt tot timpul .