Da , am senzatia ca nu stiu de unde am aterizat acolo , care este motivul pentru care sunt acolo , ce trebuie sa fac si ce asteapta ceilalti sa se intample odata cu sosirea mea.
Tot gandindu-ma la asta , am ajuns sa ma intreb ce caut eu in p9 , ce caut eu in Regie , ce caut eu la Politehnica si in general ce caut eu in ultimii mei doi ani.
La toate astea nu gasesc un raspuns .
Nu am avut nici un motiv suficient de intemeiat la 18 ani care sa ma determine sa imi stric urmatorii 6 ani sau poate mai bine.
Singurele lucruri cu care m.am ales de aici sunt cativa oameni pe care imi doresc sa-i intalnesc si peste 10 ani sau mai bine... in rest mai nimic.
Aici nu e mai nimic , tot timpul e agitatie , misuna oameni 24 din 24 si cu toate astea nu e nimeni.
E plin de oameni cu cap de caramida , crescuti in grota care nu lasa in urma lor decat urme sa scuipat pe asfalt ... in rest doar un mare sat mutat la bloc.
Ma dezgusta tot mai tare "cartierul" asta , si asta doar din pricina celor care.l populeaza.
Cand eram mai mica , credeam ca toti cei care vin la facultate au trecut de scoala generala , de doi ani am aflat ca la facultate pot intra si cei care nu stiu sa pronunte vocale , si cei care nu stiu sa desparta in silabe , si cei care traiesc din dezacorduri si tot asa.
In fond , ei au dreptate iar eu , abia coborata din copac , sunt intr-o criza de adaptare cu o specie noua , abia descoperita de mine , cea a inginerilor .
In cazul asta , prefer sa ma plimb printre cei care stau cu rama in balta toata ziua decat printre mancatorii astia de sapun cu ifose de genii in devenire.
Concluzia?
Nu ma pot adapta aici , mai nou nici nu imi doresc iar cand voi pleca , am sa o fac cu ochii larg deschisi sa vad ce las in urma fara a spune "la revedere".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu