Cand cuvintele nu mai pot fi auzite , nu mai au puterea sa treaca de nici o bariera .
Ne straduim sa dam ce e mai bun din noi pentru constructia unui zid , care mai tarziu ajunge doar sa ne separe si nu sa ne apere .
Tot ceea ce spunem se loveste de zidul asta si se intoarce la noi . Nu mai auzim decat propria voce cum insira niste idei in care nu mai credem de mult .
Cum as putea sa te fac pe tine sa auzi , cand nici macar eu nu reusesc sa ma mai ascult ?
Sau nu mai reusesc sa ma inteleg , sau sa ma conving ...
Vreau ca ceilalti sa ma cunoasca fara sa ma obosesc sa ma prezint iar daca ma vor in preajma lor sa ma pastreze , pur si simplu , fara cuvinte , fara decoruri , fara nimic , doar sa ma pastreze .
Vreau sa simt ca sunt cineva pentru cineva nu un oarecare pentru toti .
Si mai vreau sa ma auzi chiar si cand nu spun nimic , sa ma iubesti chiar si cand nu merit si sa ramai acolo chiar si atunci cand iti striga toata fiinta sa pleci .
In definitiv , despre ce vorbesc ?
Vorbesc despre interior , asta lipseste , carcasa avem toti  .
Carcasa asta ne face doar sa fim recunoscuti pe strada , interiorul ne face sa fim si salutati .