Urme de dimineata

M-am trezit in dimineata asta total aiurea , suna alarma si in zece secunde suna si sormea . Ea isi alege mereu momente proaste sa ma sune , e ca si cum ar astepta momentul "potrivit" in fiecare zi , si cand e cel mai prost moment pentru ea atnci e cel potrivit. In fine , si cum orice apel primit intr-un moment nepotrivit aduce dupa el alte lucruri enervante precum ridicatul din pat cand in ai ochii inchisi , a urmat drumul pe jos pana la metrou sub soarele care imi arunca raze de lumina in somn. Si totusi nu a fost atat de idioata toata dimineata pentru ca mi-am dat seama inca o data ca imi plac urmele de tenesi din asfalt. Da exact alea pe care le lasa dobitocii in asfaltul cald . Aici nu ma refer la sutele de nume scrise cu "y" in beton sau la inimioarele alea zgariate cu batul de la inghetata... nu , ma refer la cele lasate de cei mai grabiti dintre noi , care , fara sa isi dea seama , in goana lor lasa niste urme care vor arata si peste cativa ani ca au fost acolo.

Da , nu e o urma lasate de tenesi , e doar cea care imi place cel mai mult, cea care zace acolo de zeci de ani si care imi calca sufletul in picioare . (punct)